vineri, 26 februarie 2010

Hidrocelul testicular congenital

Hidrocelul reprezinta acumularea unui lichid seros in scrot,este o formatiune nedureroasa,aflata in jurul ambelor testicule care cauzeaza edem,in unele cazuri,al intregului canal inghinal.Poate fi prezent la nastere(congenital) sau se poate dezvolta intre timp,cauzele putand fi multiple.
Tema acestui articol va fi hidrocelul congenital care apare la 1-2% din nou nascuti.Simptomul evident pentru hidrocel este,asa cum am spus si mai sus,edemul scrotului sau al canalului inghinal,de asemenea scrotul poate capata o tenta albastruie.Edemul este nedureros,este mai mic dimineata,nu poate fi redus prin schimbarea pozitiei corpului sau daca este impins usor(acest lucru poate ajuta la diagnosticul diferential cu hernia inghinala),poate fi translucid.
Formele de hidrocel congenital:
  • Hidrocelul noncomunicant - lichidul ramane neabsorbit in jurul testiculelor si provoaca edem,exista posibilitatea de a se micsora pe masura ce copilul creste si se absoarbe in primele luni pana la 2-3 ani.Este cel mai frecvent.
  • Hidrocelul canalului inghinal - forma de hidrocel noncomunicant localizat in partea superioara a scrotului,lichidul se absoarbe in cateva luni sau maxim 1-2 ani.Se confunda frecvent cu hernia inghinala.
  • Hidrocelul comunicant - lichidul circula intre cavitatea abdominala si scrot,este mai mic dimineata si isi mareste dimensiunile pe parcursul zilei.Creste riscul de hernie inghinala si necesita tratament chirurgical.In unele cazuri hidrocelul se poate extinde din scrot pana in cavitatea abdominala.

In hidrocel procesul de migrare a testiculelor in scrot inainte de nastere este intrerupt si spatiul din jurul testiculelor nu se inchide fiind umplut cu lichid din cavitatea abdominala.Este diagnosticat prin examen fizic si anamneza.Apartinatorii copilului trebuie intrebati daca hidrocelul este mai mic dimineata si mai mare seara;daca se suspecteaza un hidrocel comunicant se vor face mai multe investigatii inclusiv o ecografie.

Tratamentul chirurgical pentru hidrocel se recomanda:

  • la hidrocelul necomunicant daca nu dispare pana la varsta de 1-2 ani,daca este dur la palpare si daca apare si dispare.
  • la hidrocelul comunicant este obligatoriu-acesta se va face sub anestezie generala sau locala;se realizeaza o incizie in zona inghinala,apoi se indentifica sacul care contine hidrocelul,se goleste sacul de lichid apoi se extrage;se ligatureaza pentru a preveni aparitia unui nou hidrocel.

Important in tratamentul chirurgical este daca va fi nevoie de explorarea celeilalte zone inghinale pentru hernie inghinala sau un alt hidrocel aparut pe parcursul interventiei chirurgicale.

NU se face eliminarea lichidului prin aspiratie(folosind acul) pentru ca exista riscul de recidiva a hidrocelului sau de infectie.

Daca nu s-a facut niciun tratament chirurgical,se monitorizeaza la domiciliu modificarile care pot sa apara:daca se mareste in volum,daca pacientul(copilul) prezinta greata,varsaturi,febra,edem,inrosirea zonei sau accentuarea durerii.

miercuri, 24 februarie 2010

Colecistita si colecistectomia


Colecistul sau vezica biliara(fierea popular) este un organ aflat langa ficat,are rol in digestia alimentelor facand trecerea bilei(un lichid ce contine multe substante nefolositoare) in intestinul subtire,ca de acolo sa poata fi eliminata.Daca fluxul bilei este oprit,se stocheaza in vezica biliara cauzand inflamatia acesteia.
I.Colecistita acuta:
  • Colecistita clostridica - varianta rara si severa a colecistitei acute cauzata de formarea de gaz in peretele veziculei biliare,in absenta comunicarii arborelui biliar cu tractul gastrointestinal.Este cauzata de clostridium perfringens bacterie care fermenteaza compusii organici si produc cantitati mari de gaz.Diagnosticul se pune pe baza observarii gazului in peretele vezicii biliare,la radiografia abdominala.Face parte din categoria colecistitelor emfizematoase care sunt asociate cu un grad mare de gangrena si perforare a veziculei biliare.Factorii de risc sunt diabetul,varsta inaintata si sexul masculin.Simptome:durere in hipocondrul drept,icter,febra,varsaturi, se poate ajunge pana la soc septic sau peritonita.Este considerata cea mai grava si agresiva forma a colecistitei avand o rata a mortalitatii de peste 15-25%.Investigatii:radiografia abdominala,computerul tomograf,examenul histologic.Diagnostic diferential cu ulcerul peptic perforat,pancreatita acuta,hepatita acuta.
  • Colecistita acalculozica - afectiune necrotico-inflamatorie acuta,fara litiaza.Apare 10% din cazurile de colecistita acuta.Factorii de risc sunt:afectiunile majore(arsuri,interventii chirurgicale,traume),starea de soc,imunodeficienta,vasculite.Majoritatea pacientilor au avut colici biliare repetate.Durerea este simptomul principal,varsatura,in cateva ore apare semnul Murphy(semn specific inflamatiei peretelui colecistului,se realizeaza prin aplicarea unei presiuni la nivelul hipocondrului drept in sincron cu inspirul pacientului;daca pacientul se opreste din inspir se poate suspiciona prezenta unei inflamatii la nivelul acestei regiuni),febra dar scazuta.Este sugerata la un pacient care nu are litiaza biliara dar la ecograf prezinta semnul Murphy si edem al peretelui veziculei biliare.Alte investigatii:computer tomograf,colecistografia,administrarea de morfina elimina rezultatele fals pozitive(datorita stazei biliare).
  • Colecistita litiazica sau litiaza biliara se face datorita acumularii calculilor in vezica biliara.Acestia pot avea diferite cauze .Simptomele sunt febra,durerea in hipocondrul drept mai mult de 6 ore in special dupa masa.
In toate cazurile se practica colecistectomia adica scoaterea vezicii biliare.Tehnica poate fi cea clasica sau laparoscopica.(In ultimul timp chirurgii o practica mai mult pe cea laparoscopica).
Tratamentul postoperator consta in antibiotice si antialgice asociate cu o alimentatie potrivita.

II.Colecistita cronica - este foarte rara,apare cand vezicula biliara ramane inflamata pentru mai mult timp ceea ce determina peretii veziculei sa devina ingrosati si tari.In colecistita cronica se administreaza medicamente pentru eliminarea calculilor.

luni, 22 februarie 2010

video

CNSC Cluj-Napoca 2010












In perioada 3-6 mai 2010 va avea loc Congresul National de Chirurgie,editia a XVI-a in cadrul caruia este si Congresul Studentesc de Chirurgie.Pentru mai multe detalii,preturi,premii si alte informatii vizitati http://www.sscr.ro/ sectiunea congres.Din aproape fiecare oras unde exista facultate de medicina este si un ambasador al congresului de la care puteti afla mai multe.Termenul limita pentru trimiterea rezumatelor s-a prelungit pana la 1 martie asa ca cei interesati grabiti-va.Succes!


duminică, 21 februarie 2010

Histerectomia


Este indepartarea pe cale chirurgicala a uterului.De cele mai multe ori este asociata si cu indepartarea ovarelor si a trompelor uterine,procedura se numeste salpingo-ooforectomie.Cum tehnicile si farmacologia au evoluat foarte mult in ultima perioada,histerectomia se poate evita datorita operatiunilor terapeutice existente in ginecologie.

Este recomandata femeilor ce nu doresc o sarcina sau care au incercat toate metodele de tratament.Indicatii:


  • hemoragii puternice in timpul menstruatiei sau in timpul sarcinii

  • prolaps uterin(desprinderea uterului din ligamentele in care este sustinut)

  • durere cronica pelvina(numai atunci cand histerectomia este singura varianta prin care se poate corecta)

  • fibroame uterine

  • hemoragii masive in timpul sarcinii

  • cancer uterin sau de col uterin

Asa cum va asteptati este evident de mai multe tipuri:


1.Histerectomia totala:atunci cand se indeparteaza uterul si colul uterin adica partea care face legatura dintre uter si vagin si se mai numeste cervix.


2.Histerectomia subtotala:se indeparteaza doar uterul;are riscul mai mic de aparitie a infectiilor,pierderea de sange este in cantitate mai mica.


3.Histerectomia radicala:se indeparteaza uterul,colul uterin,ovarele,trompele uterine si toate structurile ce sustin uterul,uneori si ganglionii limfatici(aceasta este salpingo-ooforectomia);este recomandata in cancerul uterin sau de col uterin.


In zilele noastre tipul de histerectomie preferat de medici si de femei este in general cel al histerectomiei subtotale din mai multe motive cum ar fi confortul sexual-deoarece se considera ca sensibilitatea regionala nu se modifica in grad datorita numarului mai mic de nervi afectati;functia tractului intestinal si a vezicii urinare nu este afectata comparativ cu celelalte doua tipuri de histerectomii.


Tehnicile chirurgicale:



  • Histerectomia abdominala:incizie larga la nivelul peretelui abdominal,permite chirurgului cel mai bun acces la organele pelvine.Aceasta tehnica este indicata in cazul in care uterul este marit semnificativ in volum,prezenta fibroamelor uterine mai mari de 20 cm,cancere uterine sau ovariene,sunt prezente tumorile ovariene ce nu pot fi diagnosticate la ecograf.Avantajele acestei tehnici sunt vizibilitatea mai buna asupra organelor pelvine,indepartarea mai usoara a uterului in cazul in care volumul este mare,timpul de anestezie este mai scurt decat pentru procedurile laparoscopice.Dar cum trebuie sa existe si dezavantaje:perioada mai mare de spitalizare si recuperare,dureri mari,cicatrice inestetica.

  • Histerectomia vaginala:incizie mica la nivelul peretelui vaginal prin care se pot indeparta si ovarele.Este preferata in cele mai multe cazuri exceptie facand cancerele.Indicatii cand uterul nu este marit in volum sau este foarte putin,in indepartarea fibroamelor de dimensiuni mici.Avantajul este ca e mai putin dureroasa si nu lasa cicatrici vizibile,costurile sunt mai mici decat la cea laparoscopica si recuperarea este mai scurta.Dezavantaje:nu ofera vizibilitate la nivelul organelor pelvine(chirurgii cu experienta pot indeparta fara probleme un uter marit in volum printr-o tehnica de histerectomie vaginala) si se pot produce leziuni la nivelul peretilor vaginului.

  • Histerectomia vaginala laparoscopica:indicata in fibroame de dimensiuni mici,uter usor marit in volum,la pacientele care nu au nascut niciodata,pentru indepartarea aderentelor la nivelul organelor pelvine.Avantaje:permite medicului examinarea organelor din pelvis,perioada de recuperare este mult mai scurta si durerile sunt mai mici.Dezavantaje:costuri ridicate,risc mai mare de producere a leziunilor si infectiilor,daca uterul este mult marit in volum poate necesita conversia in histerectomie abdominala.

  • Histerectomia abdominala(supracervicala) laparoscopica: introducerea laparoscopului si a celorlalte instrumente chirurgicale prin mici incizii la nivelul peretelui abdominal.Indicatiile sunt asemanatoare histerectomiei vaginale laparoscopice,avantajele si dezavantajele la fel.

Printre complicatiile grave se regasesc:sangerari masive ce necesita transfuzie sanguina,leziuni ale intestinelor sau ale vezicii urinare,embolii pulmonare,complicatii ale anesteziei,posibilitatea necesitatii de convertire a interventiei in alta tehnica,hematoame,febra,infectii,dificultati la urinare,slabirea musculaturii pelvine,instalarea menopauzei mai devreme decat e cazul.


Investigatii inaintea interventiei sunt:istoricul medical,examinarea regiunii pelvine,analize sanguine,electrocardiograma,ecografia pelvina.Alte analize:sumarul de urina,grupul sanguin si radiografia toracica(recomandata inainte de orice interventie chirurgicala pentru o evaluare generala inaintea anesteziei).


Postoperator multe femei se confrunta cu stari depresive si anxietate de aceea de recomanda si o terapie psihologica.De retinut este ca medicul va exclude orice alta posibilitate de tratament inaintea unei astfel de interventii cum este histerectomia.


miercuri, 10 februarie 2010

Patologia stomacului operat

Probabil multi dintre noi ne intrebam ce se intampla dupa operatia stomacului,ce avem voie sa facem si ce nu,cat dureaza recuperarea si ce boli pot sa apara dupa aceste interventii.

Sindroamele post-gastrectomie sunt:

1.Sindroame secundare vagotomiei tronculare(vagotomia tronculara=sectionarea trunchiului nervului vag):

a.hernia hiatala
b.insuficienta pancreatica

c.gastropareza

d.litiaza biliara

2.Gastrita de bont
3.Ulcerul peptic postoperator

4.Sindromul Dumping=evacuare gastrica precipitata post-prandial

5.Hipoglicemie postprandiala

6.Sindromul de ansa aferenta

7.Sechele nutritionale si metabolice

8.Cancer gastric


1.a.Hernia hiatala-favorizata de desfiintarea unghiului Hiss,clinic se manifesta prin esofagita de reflux.Examinarile necesare sunr Rx-ul baritat si pozitia Trendelenburg.Grastroscopia poate fi de asemenea de ajutor.Tratamentul consta in prokinetice(medicamentele ce favorizeaza peristaltismul),antiacide,mucoprotectoare si eventual antisecretorii daca exista acid restant.
1.b.Insuficienta pancreatica:insuficienta pancreasului endocrin se produce datorita scaderii secretiei de bicarbonat.
1.c.Gastropareza(gastroplegia)-practic definita ca si paralizia stomacului adica inhibarea peristaltismului sau miscarile care ajuta la digestie.Este favorizata de neefectuarea unei tehnici eficace in timpul vagotomiei tronculare dand astfel un sindrom de insuficienta evacuatorie gastrica.Clinic se manifesta prin balonare,satietate precoce,varsaturi post-prandiale si scaderea in greutate intr-un timp scurt.Examinari recomandate:Rx-ul baritat(evacuarea gastrica se va prelungi la peste 2 ore),endoscopia(se observa reziduu gastric moderat fara obstructia orificiului pilor).Prevenirea se face printr-o tehnica eficace de drenaj gastric sau vagotomie selectiva.Tratamentul:regim alimentar adecvat cu mese in cantitati mici si medicamente care favorizeaza peristaltismul(prokinetice).Daca evolutia nu este favorabila este necesara reinterventia chirurgicala de corectie in care se va face rezectia gastrica si anastomoza gastro-jejunala.
1.d.Litiaza biliara-favorizata de staza vagotomiei tronculare.

2.Gastrita de bont-favorizata de desfiintarea orificiului pilor(cel care face legatura dintre stomac si intestinul subtire) si se manifesta prin refluxul duodeno-gastric,sindrom dispeptic.Examinarile necesare:gastroscopia cu prelevarea de celule din aceasta regiune(biopsia) urmata de excluderea altor diagnostice cum ar fi ulcerul peptic sau neoplasmul gastric.Tratament:regim alimentar,medicamente:prokinetice,antiacide,antisecretorii,mucoprotectoare.

3.Ulcerul peptic postoperator:urmarea unei vagotomii incomplete sau a rezectiei incomplete a corpului gastric.Alte cauze ar putea fi vreun fir de sutura neresorbit sau sindromul Zollinger-Ellison nediagnosticat anterior.Prezenta unor ulcere multiple si recidivante in stomac mai ales in duoden asociat cu inflamatie locala si meteorism.Localizarea se face pe versantul intestinal al anastomozei.Simptomele constau in durere puternica in epigastru.Examinare:gastroscopia.Tratamentul:antisecretorii,antiacide si in cazuri nefericite reinterventia chirurgicala.

4.Sindromul precoce post-prandial Dumping-este destul de complex am explicat putin mai sus in ce consta.

5.Hipoglicemia postprandiala-consta in scaderea concecntratiei de glucoza in sange dupa masa cand glicemia postprandiala e normala cam intre valorile 120-160 mg.
Cancerul gastric e un capitol mare mare si foarte complicat o sa-l aprofundez cand o sa am teme oncologice deocamdata ma cam deprima astea:)

marți, 9 februarie 2010

Constienta sub anestezie

Sunt sigura ca cei mai multi dintre voi ati vazut filmul "Awake",povestea in care personajul principal este constient sub anestezie si simte si aude tot ce i se face.Ei,bine,da unele persoane chiar pot simti si auzi tot in timpul anesteziei fara a fi apte sa faca vreo miscare.Estimarile oamenilor de stiinta ar fi de 1 caz la 14.000 desi nu sunt foarte sigure aceste cercetari.Senzatia este exact ca aceea in care te afli intr-un cosmar si nu poti striga,nu te poti misca si nu poti face nimic(cred ca toata lumea a avut astfel de vise neplacute).

Sub anestezie generala pacientului ii este administrata o substanta pentru obtinerea inconstientei si usurarea durerii.Daca aceasta medicatie esueaza apare constienta.Anestezicele pe intelesul tuturor au 2 roluri:pacientul sa nu simta durerea si sa nu se miste.Daca doar medicatia pentru paralizie isi face efectul iar cea pentru somn si durere esueaza,pacientul resimte durerea dar nu poate face nimic.

Constienta sub anestezie este foarte rara dar durata si severitatea acesteia pot varia de la un caz la altul.S-a estimat ca un pacient din 1000 trec prin faza de constienta sub anestezie,insa trecatoare,fara sa-si aminteasca nimic dupa.De obicei aceasta teama determina multi bolnavi sa evite chirurgia si sa nu se mai opereze,ajungand la spital de multe ori cand este prea tarziu,dar multi nu stiu ca adevarata chirurgie moderna de azi este posibila numai cu ajutorul miracolului anesteziei.

Anestezia de azi este mult mai sigura datorita descoperirilor in farmacologie ce s-au facut in ultimii ani.Anestezia de azi este aproape de 50 de ori mai sigura decat a fost in anii 1980.

S-a demonstrat de asemenea ca un medic anestezist administreaza aproape 27 de milioane de anestezice pe an,de la cele mai simple pana la cele mai complicate proceduri cum ar fi operatiile pr cord sau transplanturile.Datoria medicului anestezist nu este numai sa administreze anestezicul ci sa-i supravegheze pacientului toate functiile si semnele vitale pe tot parcursul interventiei.

Cauze comune de constienta sub anestezie ar fi medicatia inadecvata tinand cont ca fiecare organism e diferit.

Anestezistii se asigura pe parcursul interventiei ca pacientul este inconstient folosind experienta clinica si monitorizarea continua.Medicul este dator sa-i comunice pacientului inaintea interventiei riscurile,modul de anesteziere,substanta,si sa-l linisteasca asigurandu-l ca va fi langa el pe tot parcursul operatiei si ca va fi monitorizat.Pacientii care cred ca au trait aceasta experienta de constienta sub anestezie ar trebui incurajati sa discute despre acest lucru dupa operatie,sa-si spuna trairile astfel ajutand si la continuarea studiilor.Mai jos o sa va prezint doua cazuri ale unor femei ce au suferit operatii de cezariana si care declara ce au trait in timpul interventiei desi erau sub anestezie:

Josephine Lutter: "Nu puteam sa ma misc sau sa vorbesc insa auzeam personalul medical vorbind in jurul meu.Tin minte perfect ca era unul dintre medici care avea accent australian si cerea sa fie chemat cineva de pe terenul de golf pentru a se ocupa de mine.Durerea bisturiului care-mi trecea prin carne era incredibila.Din fericire,dupa ce copilul a fost scos eu mi-am pierdut constienta,probabil mi-au dat mai mult anestezic."

Meryl Davies:"Durerea pe care o simteam era vie si atroce ca si cand ceva se misca prin mine.M-au anesteziat au inceput numaratoarea inversa si am adormit.Pana aici totul a decurs normal.Apoi intr-o fractiune de secunda mi-am revenit.Am fost ingrozita.In primele clipe nu-mi dadeam seama unde ma aflu,apoi am simtit o durere teribila.Apoi mi-am dat seama ca eram pe masa de operatie si am incercat sa-i strig pe doctori dar nimeni nu ma auzea."

Sper ca nu v-au ingrozit prea tare povestile celor 2 doamne si ca atunci cand o sa aveti nevoie de o interventie chirurgicala n-o sa aveti aceasta teama.

vineri, 5 februarie 2010

Ruptura splinei

Splina este un organ limfoid,situat in partea stanga,sub rebordul costal,un loc foarte predispus la traumatisme.Ruptura splinei reprezinta o urgenta medicala,se produce atunci cand splina este supusa unui traumatism sever.Fara tratament riscul de deces este foarte mare.
Splina are un rol imunitar destul de mare si filtreaza substantele nefolositoare din sange.

Ruptura splinei poate determina revarsarea unei cantitati considerabile de sange in peritoneu(hemoragie interna severa).Printre simptome se regasesc durerea si sensibilitatea abdominala,pacientul poate deveni confuz,stari de lesin si ameteala datorita scaderii presiunii arteriale.O splina care este lezata se poate rupe la putin timp dupa traumatismul abdominal sau chiar la cateva saptamani.Daca este marita in volum riscul de a se rupe la un traumatism creste si mai mult.Splenomegalia este complicatia cea mai grava mononucleozei infectioase(sau boala sarutului,colegul Andrei are pe blogul lui un articol detaliat despre aceasta afectiune pe care am tot pomenit-o pe aici: http://andrewsmedicine.blogspot.com/2010/01/boala-sarutului.html )

Teste pentru diagnostic nu sunt foarte multe un examen fizic este de ajuns si eventual o proba de lichid din cavitatea abdominala pentru depistarea sangelui.Daca timpul permite medicul poate folosi si computerul tomograf pentru o diagnostic precis.

Tratamentul pentru traumatismele minore constau in transfuzii de sange si mentinerea pacientului sub observatie.Daca traumatismul este grav se poate interveni chirurgical,in unele cazuri,daca nu poate fi reparata,splina este extirpata(splenectomie).Splenectomia se face laparoscopic de obicei,interventiile de urgenta necesita si prefera chirurgia deschisa.Pentru imbunatatirea circulatiei se recomanda pe tot parcursul procedurilor transfuzii de sange preferabil numai aceeasi grupa sanguina.

In general absenta splinei nu se resimte postoperator,dar pacientii sunt expusi riscului de a contacta infectii severe ce le pot ameninta viata,deoarece imunitatea lor este foarte redusa.Se recomanda vaccinari frecvente si profilactic tratament cu antibiotice.

miercuri, 3 februarie 2010

Apendicita si apendicectomia


Aparent cea mai simpla interventie chirurgicala,apendicita poate da multe complicatii si poate fi confundata cu multe alte afectiuni acute.
Apendicita este inflamatia acuta a apendicelui,o prelungire atasata de cec in componenta caruia intra tesut limfatic.Rolul apendicelui nu este nici in ziua de astazi foarte bine determinat de specialisti,dar obstructia lumenului apendicular duce la afectarea perfuziei sanguine a organismului prin urmare determina inflamatia si infectia-peritonita.Uneori,in anumite cazuri,la batrani sau la tratamentul cu antibiotice organismul controleaza apendicita si simptomele se "retrag" nefiind nevoie de interventie chirurgicala(rar).Cum spuneam si mai sus,simptomele sunt foarte variate putand mima orice afectiune abdominala.De obicei cele mai frecvente sunt durerea abdominala initial difuza apoi localizata in jurul ombilicului pentru ca mai apoi sa se acutizeze in fosa iliaca dreapta(cadranul drept inferior abdominal) urmata de anorexie,greturi,varsaturi,febra,diaree sau constipatie,in cazul in care nu se efectueaza interventia chirurgicala cand mai repede se poate ajunge chiar si pana la colaps cardio-circulator.
Cea mai serioasa complicatie este perforatia cu fistulizarea in organele vecine sau septicemia.
Mortalitatea este de 20-25% la persoanele care au varsta peste 70 de ani datorita intarzierii diagnosticului.
Cauzele sunt si ele destul de variate:
-obstructia lumenului apendicular prin samburi,seminte,fecaliti
-asocierea cu alte boli infectioase:boala Crohn,mononucleoza sau boala sarutului,infectiile respiratorii,gastroenterita.
Evolutia anatomopatologica a leziunilor poate urma trei faze:
-apendicita acuta catarala-congestie
-apendicita acuta flegmonoasa-microabcese ale peretelui
-apendicita acuta gangrenoasa-procesul inflamator determina tromboza arteriala cu necroza parietala, ce poate fi urmata de perforatie peritoneala.
Plastronul-un fel de baraj format de organele vecine in jurul apendicelui inflamat.Este un mijloc de aparare.
Pentru diagnostic se stabilesc urmatoarele etape:
  • Studii de laborator:hemoleucograma(daca e apendicita numarul leucocitelor va fi crescut cu aprox. 7000/mm cub peste limita normala ),studii de urina-care in general sunt normale,viteza de sedimentare a hematiilor(VSH) si testarea proteinei c reactive-sunt testele inflamatiei,grupa sanguina si Rh-ul(in cazul complicatiilor exista posibilitatea nevoii de transfuzie).
  • Studiile imagistice-sunt destul de relevante dar prea costisitoare cand sunt atatea indicii despre diagnostic:computerul tomograf,ultrasonografia si examenul baritat.
  • Triada Deulafoy:1.Durere spontana
2.Aparare musculara
3.Sensibilitate exagerata cutanata in fosa iliaca dreapta(+febra)
  • A nu se confunda cu(diagnostic diferentiar):pleurezia,enterocolita,colica renala dreapta,pielonefrita,boala inflamatorie pelvina,salpingita acuta,sarcina tubara rupta,avort,colecistita acuta,diverticulita Meckel,ulcer perforat,endometrioza,abcesul abdominal.La femeile intre 20-40 de ani procesele inflamatorii pelvine se manifesta in primele 5 zile postmenstrual fara greata si varsaturi.
Simptome destul de rare dar prezente:durere difuza in zona rectala,mictiune dureroasa,crampe severe.
Formele clinice ale apendicitei:
  • Dupa localizare:
-apendicita pelvina
-apendicita retrocecala
-apendicita subhepatica
-apendicita mezoceliaca
-apendicita in fosa iliaca stinga-situs inversus
-apendicita herniara
  • Dupa aspect:
-apendicita acuta catarala
-apendicita acuta flegmonoasa
-apendicita acuta gangrenoasa
-apendicita purulenta din peritonita acuta
-apendicita acuta cu plastron


Examenul clinic-semnele:
  • Semnul Rovsing-pacientul prezinta durere in fosa iliaca dreapta la palparea fosei iliace stangi
  • Semnul psoasului-durere puternica la ridicarea piciorului
  • Semnul obturatorului-durere la rotatia interna a coapsei drepte
  • Semnul tusei-durere la tuse provocata
Tratamentul chirurgical:se prefera interventia clasica deoarece la cea laparoscopica este mai crescut riscul de infectie post-operator.
Tehnici:incizie in punctul lui McBurney,exteriorizarea apendicelui,rezectia lui si infundarea bontului in bursa cecului.
Medicatia:antibioterapie pre si postoperator(cefalosporine de generatia a 2 a) si analgezice.
Convalescenta este destul de scurta si completa,in interventiile laparoscopice recuperarea este de 4 ori mai rapida.