duminică, 5 septembrie 2010

INFECTIA CHIRURGICALA(II)-Infectii localizate-Flegmonul

Flegmonul este a doua afectiune din seria infectiilor localizate din aceasta mare ramura a medicinei numita chirurgie.
Este numit si flegmon difuz,inflamatie acuta a tesutului celular subcutanat caracterizata prin:
  • tendinta deosebita la difuziune;
  • lipsa limitarii infectiei;
  • necroza masiva a tesuturilor.
Este un mod particular de inflamatie acuta a tesutului conjuctiv(celulita difuza).

Etiologie

Se pot intalni uneori asocieri microbiene intre streptococ si germeni anaerobi in flegmoanele periuretrale sau perirectale.
Poarta de intrare a germenilor poate fi reprezentata de o simpla escoriatie,plaga intepata sau contuzie.
S-a remarcat aparitia mai frecventa a flegmoanelor dupa injectiile cu substante puternic vasoconstrictoare sau cu solutii uleioase.


fig.1 -Flegmon fesier postinjectional



De asemena flegmonul plagii operatorii reprezinta o complicatie redutabila a interventiei chirurgicale.
Regiunile predispuse acestei afectiuni sunt regiunile mai bogate in tesut conjunctiv lax cum ar fi spatiul retroperitoneal,regiunea submandibulara,regiunea retromamara,regiunea fesiera,etc.
Un rol important in aparitia flegmonului,il are imunitatea,daca aceasta este precara,pacientul este mult mai predispus la aceasta afectiune.(pacienti diabetici,neoplazici,alcoolici,bolnavi cu insuficienta cardiaca,etc)



Anatomie patologica

3 stadii evolutive:
-Debutul-in primele 2 zile edemul este procesul patologic dominant,nu exista puroi.In tesut se retine un lichid seros bogat in leucocite si germeni.In aceasta perioada,muschii si aponevrozele apar cu o culoare verzuie.
-Evolutia-dupa 2-4 zile intervine necroza tisulara.In tesutul conjunctiv apar mici cavitati cu puroi,fara a exista insa colectii purulente localizate.Procesul supurativ este difuz,cu vacuole multiple,resturi tisulare,puroi si sange.Aceste mici colectii au forma unui fagure de miere si nu comunica unele cu altele.
-Supuratia-se constituie dupa 5-6 zile,odata aparuta separa muschii si aponevrozele,fuzeaza de-a lungul vaselor,care pot fi erodate prin necroza septica generand hemoragii grave.

Din punct de vedere topografic flegmoanele pot fi:
-Superficiale-cand evolueaza in tesutul subcutanat.
-Profunde sau subaponevrotice
-Totale-cand intereseaza toate structurile unei regiuni(flegmonul Chassaignac)

Pe scurt caracteristicile evolutive ale flegmonului:
-in primele zile puroiul este absent
-cand apare puroiul nu este colectat ci situat in focare multiple
-necroza masiva a tesutului se elimina in urma unei supuratii terminale.

Simptomatologie

La debut predomina semnele generale:febra ridicata(39-40 grade C),frisoane violente,alterarea starii generale,insomnii,varsaturi si uneori diaree.
Local apare o tumefiere difuza si dureroasa,apoi apare un edem voluminos si dureros spontan.
Tegumentele de deasupra regiunii se inrosesc,cu temperatura locala ridicata,iar apoi devin lucioase.
De obicei intre a 3-a si a 8-a zi de evolutie a flegmonului tegumentele din jurul sau prezinta flictene care pot ulcera si lasa sa se scurga un lichid de culoare brun-negricioasa.
Vindecarea este lenta si dureroasa si genereaza cicatrici aderente la tesuturile profunde,functionalitatea regiunii putand fi perturbata.

Complicatii

Pot genera o expansiune a procesului septic la nivelul muschilor,tendoanelor,vaselor,nervilor din vecinatate.
Poate reprezenta focarul de unde se produc insamantari septice la distanta ceea ce explica aparitia unor pleurezii purulente,endocardite bacteriene,mediastinite.
Poate fi de asemenea focarul unei septicemii.Daca procesul septic flegmonos evolueaza in vecinatatea unor pachete vasculare si nervoase mari pot produce tromboflebite septice,nevrite,etc.
Evolutia unui flegmon in jurul unui os poate genera complicatii osteo-articulare grave(denudarea osului,artrite septice).
Prognosticul afectiunii este conditionat de agresivitatea germenului patogen si de reactivitatea organismului.

Diagnosticul diferential se face cu limfangita , erizipelul , gangrena gazoasa , actinomicoza , osteomielita acuta , sarcoamele cu evolutie rapida.

Tratament

Tratamentul este exclusiv chirurgical.Odata stabilit diagnosticul,procesul septic trebuie incizat larg,eventual se vor practica mai multe incizii pentru realizarea unui drenaj mai eficace.
Dupa incizie urmeaza debridarea si recoltarea de secretii patologice in vederea examenului microscopic.
Plaga se va spala abundent cu solutii antiseptice dupa care se va mesa 24-48 de ore in vederea hemostazei.
In infectiile grave se indica antibioterapia care limiteaza procesul septic si reduce rata complicatiilor.
Infectia flegmonoasa trebuie diagnosticata si tratata cat mai precoce pentru ca in evolutia ei pot surveni complicatii multiple,afectiunea fiind uneori foarte grava.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu